Sfintele Sărbători de iarnă

Ca în oricare alt județ la Buzău nu lipsesc tradițiile destinate sărbătorilor de iarnă. Datinile și obiceiurile diferă de la o zonă a județului la alta dar toate au un lucru în comun, îi apropie pe oameni cu ocazia celei mai importante sărbători din an și îi îndeamnă la bunătate și la fapte bune.

Plugușorul

Poate cea mai cunoscută tradiție din zona Buzăului este mersul cu plugușorul. Această tradiție străveche este respectată atât de copii dar și de feciorii din sat. Primii care pornesc la colindat cu plugușorul sunt copiii, care se adună în grupuri și merg din casă în casă. Imediat ce gazda îi primește în curte aceștia se așează sub geam și încep să colinde ”Aho, aho, copii si frați, Stați putin și nu mânați, Lângă boi v-alăturaţi şi cuvântul mi-ascultați”. Uneori, în timp ce colindă, aruncă cu grâu sau porumb pentru atragerea unei recolte bogate. La final, stăpânii casei îi servesc cu cozonac sau turte. În vremurile de demult plata pentru colind erau fructele strânse peste vară, nuci sau colaci, dar de câțiva ani colindătorii primesc bani.

Următorii care merg cu plugușorul sunt flăcăii satului. În cele mai multe zone acesta este ”plugul mare”, pentru că cei care participă sunt băieții neînsurați, care depășesc vârsta de 18 ani. Potrivit tradiției ceata de colindători care merge din casă în casă este însoțită de un plug, la care sunt înhămați doi boi puternici. Întregul alai face zgomot din clopot pentru a alunga spiritele rele, iar pe drum fac o brazdă, pentru a verifica fertilitatea pământului. O brazdă era trasată și la casele mai mari cum ar fi la preot sau la primar. După ce terminau tot satul de colindat se făcea spartul cetei, când feciorii împărțeau banii și bucatele primite sau îi foloseau pentru a da o petrecere mare.

Steaua

Mersul cu steaua este un obicei care încă se practică în toate zonele Buzăului. Înainte de Crăciun în toate satele din Buzău băieții merg din casă în casă povestind în versuri povestea nașterii lui Iisus Hristos. Ceata de colindători este formată din trei băieți, cifră simbolică, reprezentând numărul Magilor care au venit cu daruri la ieslea unde s-a născut Mântuitorul. În general, steaua are în centrul o icoană a maicii domnului cu pruncul Iisus, și de jur împrejur niște brațe ce imită razele unei stele, realizate din lemn sau sârmă pe care se împletesc decorațiuni din hârtie colorată, peteală, și se atașează clopoței sau zurgălăi. Se termină cu o coadă lungă din lemn pe care o ține un copil, ce manevrează steaua.

În cele mai multe dintre zonele Buzăului, ”stelarii” sunt primiți în casă, acolo unde și colindă, ceea ce înseamnă că gazdele l-au primit pe Iisus în locuința lor. Cei mici rostesc în general ”Steaua sus răsare” pentru că este cea mai simplu de memorat, în timp ce colindătorii mai mari cântă ” Trei crai de la răsărit”.

Baba și uncheașul

În multe dintre satele din zona de munte a Buzăului, oamenii sunt colindați de două personaje inedite. Doi feciori din sat lasă pentru o zi straiele tinerești și îmbracă haine pentru persoane bătrâne și devin baba și uncheașul satului. Bătrânul va lua haine închise la culoare, pantaloni ponosiți și pe cap o cușmă veche. Perechea lui, baba, va purta haine la fel de vechi, de obicei un ilic lucrat la mână și o basmaluță pe care și-o va lega în barbă.

Baba și uncheașul pornesc din capătul satului, însoțiți de o ceată de colindători tineri. Când cele două personaje intră în curte vor dansa prima dată împreună, dar mișcările celor doi erau greoaie și lente. După acest moment, în timpul colindatului, baba și uncheașul scoteau la horă fetele tinere din sat și se facea un fel de schimb de puteri. Energia tinerilor ajungea la cei doi bătrâni și înțelepciunea dobândită în timpul vieții ajungea de la bătrâni la tineri. Acesta este și primul scop al acestui colindat cu baba și uncheașul. Prin dansul tinerilor cu cei bătrâni, și transferul acesta de energie se restabilește ordinea la final de an. Al doilea scop al colindului este alungarea spiritelor rele.

Colindul cu baba și uncheașul nu a fost la început făcut doar în perioada sărbătorilor de iarnă ci oricând un om din sat murea. Cele două personaje, baba și uncheașul, mergeau la casa omului și pentru a alunga spiritele rele din jurul locului care ar fi putut captura sufletul mortului.

Sorcova

Un alt obicei cunoscut din zona Buzăului este Scorcova. În prima zi a anului, pe ultițele din Buzău se aud răsetele și chicotelile fetelor care pleacă cu sorcova. Cu Sorcova mergeau doar fetele mici pentru că erau neprihănite și fără de păcat și astfel urarea era primită mai bine. Acestea pornesc de dimineață, din capătul satului și trec pe la fiecare gospodărie unde vor ura.
Ziua de 1 ianuarie nu este aleasă întâmplător. În vechime, anul agrar era la începutul anului calendaristic. Urarea ”sorcovițelor” venea exact la începutul anului pentru ca gospodarii din sat să înceapă aratul și semănatul încărcați cu energia micilor colindătoare.

Inițial a fost o crenguță înflorită sau abia înfrunzită după ce a fost pusă în apă și la lumină, într-o încăpere cu căldură. Pentru că acest process era dificil și de multe ori nu reușea, sorcova s-a transformat în crenguțe de brad împodobite și mai nou sunt niște bucăți de carton împodobite cu hârtie creponată și beteală.

Fetele care merg cu sorcova primesc bani, sume mai mari la casele bogate și câțiva bănuți, la cele sărace. La finalul zilei se face spartul cetei, în cazul în care erau mai multe fetițe iar acestea își împărțeau banii strânși.

Moș Ajunul sau ”Bună dimineața”

Cu Moș Ajunul sau ”Bună dimineața” se merge în momente diferite în zonele județului. În partea de Nord a județului copiii merg în seara de Ajun, pe data de 23 decembrie, în timp ce în zonele mai joase colindătorii merg în dimineața zilei de 24 decembrie. Colindul vestește nașterea lui Iisus Hristos și explică în termini populari elemente din Biblie.

Colindătorii merg din casă în casă pentru a anunța că s-a născut Mântuitorul. Toții copiii din sat, uneori și adolescenți, merg la toate casele din sat, fără excepție și întreabă din poartă dacă primesc cu colindul. Gazdele ies în prag și după ce aprobă intrarea în curte și ascultă colindul, pregătiți cu bucate și fructe pentru colindători.

Mersul cu capra

În unele zone ale județului, Buzău de Anul Nou, se merge cu Capra. Un flăcău din sat se îmbracă cu un costum multicolor, își pune coarne, având între ele panglici colorate, clopoţei şi un bot din lemn care clămpăne încontinuu.

Umblatul cu capra la sfârşitul anului vechi este un fel de bilanț al activităţii locuitorilor din sat. Capra rostește un monolog în care îi ironizează pe cei leneși, care nu au adunat grâne multe, dar și pe cei care mint, sunt răi sau fac rele. Vorbele caprei sunt însă de laudă atunci când gazdele sunt oameni gospodari și harnici.

0 comentarii

Scrie un comentariu

Destinaţii recomandate

Aşezările rupestre

Așezările rupestre sunt localizate în zona de munte a județului Buzău, în comunele Bozioru, Brăești și Colți. Cele 29 de scorburi au fost săpate în piatră, doar cu dalta și ciocanul, acum sute de ani. Cea mai veche aşezare rupestră este grota numită Fundul Peşterii, locuită încă dinainte de apariţia creştinismului. Cele mai multe însă […]

1 comentariu

Primăria municipiului Buzău – ”Palatul Comunal”

În centrul orașului Buzău se află una dintre cele mai frumoase bijuterii arhitecturale din regiune. Palatul Comunal, care este în același timp și primăria orașului Buzău, a fost ridicată în perioada 1899-1903 la cererea unuia dintre primarii orașului, pe nume Nicu Constantinescu. Cel care a realizat proiectul clădirii este arhitectul Alexandru Săvulescu, unul dintre primii […]

4 comments

Rezervaţia de liliac de la Cernăteşti

Pe dealurile line ale comunei Cernătești, așezată la doar 20 de kilometric de orașul Buzău se află o rezervație floristică de o frumusețe rară. ”Dealul cu Lilieci” este arie protejată dar și un important punct turistic din județ. Vizitatorii sunt fascinați de frumusețea florilor mov înflorite pe o suprafață de trei hectare. Frumusețea florilor este […]

1 comentariu