Schitul de la Aluniş

Biserica din piatră din Athosul românesc

Ascunzătoare pentru comori sau refugiu pentru primii creștini prigoniți. Sunt doar câteva dintre destinațiile pe care le-a avut, de-a lungul secolelor de existență, unul dintre cele mai bizare și mai puțin cunoscute obiective turistice din Buzău. Biserica din piatră de la Aluniș. În fapt, acest lăcaș de cult este doar unul dintre cele 30 de așezări rupestre din zona Aluniș – Nucu – Bozioru. Aceasta este, în fapt, cea mai mare concentrare de schituri rupestre din România, asemuită, deseori, cu zonele Meteora sau Athos, din Grecia. Cunoscătorii mai numesc acest tip de așezări „agatoane”. „Agatoanele” sunt biserici, chilii sau monumente de artă creștină săpate sau sculptate direct în piatră.

Ineditul locului este dat nu doar de faptul că biserica este construită în stâncă dar și pentru că acesta este unul dintre puținele lăcașuri de acest gen din România în care se mai slujește. Biserica, al cărei hram este „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, are naosul și altarul săpate în stâncă cu un tavan boltit, despărțit de doi pilaștri. Dimensiunile bisericii din piatra sunt: 8,80 m lungime, 4 m latime si 2,80 inaltime.

Pereții schitului de la Aluniș sunt plini cu inscripții chirilice, inscripții care însă nu au fost descifrate în totalitate, de specialişti. De asemenea, pe peretele sudic al altarului sunt trei firide pe care se găsesc cruci de tip malta. Peretele nordic are o masă din piatră, o inscripție care amintește de doi ciobani, Vlad și Simion și alta cu Sfântul Sava de la Buzău.

Deasupra stâncii în care este săpată biserica, turiștii pot descoperi un jilț din piatră numit „scaunul lui Dumnezeu”. Bisericuța are astăzi un turn-clopotniță, iar parohia a amenajat o curte și un cimitir.

În cazul agatonului de la Aluniș, vorbim nu doar despre o biserică, ci și despre două chilii săpate în stâncă și încă cinci nedatabile. Dintre acestea, trei sunt încă neterminate.

Aura de mister asupra agatoanelor și mai ales asupra Bisericii din Aluniș este sporită și de faptul că perioada de săpare și de locuire a acestor așezări rupestre se întinde pe parcursul a peste 2.500 de ani. Ba chiar, nu ar fi exclus ca o mare parte dintre ele să fi reprezinte urme ale unora ce datează din vremea geto-dacilor.

Simion, Vlad și legenda bisericii

„De vină” pentru apariția bisericii de la Aluniș par a fi ciobanii menționați pe inscripție, Simion și Vlad. Cel puțin așa susțin legendele locale, parțial confirmate, sau „întărite” de niște documente. Existența acestora ca personaje reale este relevată de un act de confirmare din data de 20 iunie 1742 al închinării mănăstirii de la Aluniș – existent la Episcopia Buzăului, care enumeră între alte metocuri (mănăstire subordonată administrativ unei mănăstiri mai mari): «și schitul Aluniș ce iaste săpat în piatră de Simion și Vlad ciobanii ce l-au închinat ei singuri la sfâ(n)ta Episcopie, în zilele răposatului Serafim episcopul».

Atestările documentare

Iar actul citat mai sus nu este singura atestare documentară legat de Biserica de la Aluniș. Printre acestea, un hrisov al domnitorului Mihnea Turcitul din 1586-1587 prin care soția lui, doamna Neaga, transformă schitul în mănăstire. Câteva decenii mai târziu, undeva pe la mijlocul secolului al XVII-lea, a avut loc o lărgire a bisericii ințiale, consemnată într-o serie de zapisuri.

Viața monahală din zonă a continuat să se dezvolte până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Mai precis, după anul 1864, atunci când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul prin care averile mănăstirești erau secularizate. A fost, cumva, începutul sfârșitului și pentru biserica din Alunișiul Buzăului. Astfel, după anul 1871, mănăstirea a devenit biserică parohială. Apoi, treptat, declinul vieții monahale s-a accentuat, iar undeva în timpul Primului Război Mondial… totul s-a liniștit.

0 comentarii

Scrie un comentariu

Destinaţii recomandate

Staţiunea de cercetare Pieatroasele

Turiștii care sunt pasionați de vin sau pur și simplu vor să descopere tainele licorii lui Bachus, sunt poftiți în comuna Pietroasele. La cea mai veche Stațiune Viticolă din țară, unde se află vii cât vezi cu ochii naște Tămâioasa Românească, un vin gustos și sănătos. Magia care aduce la viață vinurile gustoase de la […]

0 comentarii

Complexul Brâncovenesc Râmnicu-Sărat

Cel mai important obiectiv turistic din orașul Râmnicu Sărat este Complexul Brâncovenesc. Clădirile, vechi de mai bine de 300 de ani, au fost construite de Constantin Brâncoveanu, împreună cu unchiul său, Stolnicul Cantacuzino. În centrul complexului se află o biserică foarte veche, față în față cu casa domnească, construită în stil brâncovenesc, ambele fiind înconjurate […]

0 comentarii

Trovanţii de la Ulmet

Turiştii care sunt în căutare de mister, aventură sau poate linişte deplină le pot găsi pe toate într-un loc aflat la poalele Munţilor Buzăului. În comuna Bozioru, sat Ulmet se găsesc tronanţii. Cei care ajung aici se pot bucura şi peisaje inedite. Pitorescul sat Ulmet este înconjurat de dealuri împădurite, dar una dintre culmile acestora […]

0 comentarii