Grunjul de la Mânzăleşti

Nici nu știi ce să vizitezi mai degrabă dacă ajungi în Buzău. Să fie Vulcanii Noroioși, să fie Focurile Vii, să fie Tabăra de Sculptură Măgura sau poate așezările rupestre de la Aluniș.

Orice ce ai alege, nu dai greș. Iar dacă obiectivele din lista de mai sus nu-ți sunt străine sau ai apucat să le admiri în toată splendoarea lor, nu te îngrijora. Județul din SE țării are încă numeroase alte locuri minunate. Printre acestea, Grunjul de la Mânzălești.

[su_youtube url=”https://www.youtube.com/watch?v=1S0Ci0URk9s” autoplay=”yes”]

Conform DEX, grunz, varianta literară a termenului utilizat la Mânzălești, este cuvântul care descrie o „bucată dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre“. Și, în afară de faptul că nu e fărâmicios, de fapt, despre asta vorbim.

Căci Grunjul de la Mânzălești este o bucată uriașă, albă ca laptele, înaltă de 18-20 de metri, pe care localnicii o numesc Piatra Albă de la Grunj. Culoarea deschisă este dată de rocile constituente, numite marne albe. Acestea sunt foarte de dure, ceea ce a făcut ca dealul alb să rămână aproape intact în urma viiturilor.

Ca aspect, dar și exagerând puțin, s-ar putea spune că Grunjul te duce cu gândul la Căpățâna de zahăr din Rio de Janeiro. Diferă doar dimensiunea și culoarea. În rest… A! Și are în vârf o cruce, care completează perfecțiunea locului. Pare că, de fapt, din acea cruce curge un râu de sare care s-a întărit de-a lungul a milioane de ani, și care s-a transformat în ceea ce vedem astăzi. Crucea pare cumva cireașa unui tort de sare.

Locul e frumos prin simplitate, dar mai ales prin poziționare, la confluența Slănicului cu pârâul Jgheab, chiar pe marginea drumului ce duce spre Lopătari. Grunjul s-a instalat lejer chiar pe malul apei, iar o parte a lui, destul de semnificativă, e acoperită cu vegetație. E așa, ca un teren viran din care țâșnește spre cer, țanțoș nevoie mare, uriașul alb. Încă din 1973, întreaga zonă a fost declarată regiune ocrotită.

Se ajunge folosind drumul asfaltat de pe valea Slănicului – DJ 203 K, care porneşte de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni – Vintilă Vodă – Mânzălești – Lopătari.